An Nou

Primul meu articol pe anul 2010. Nu prea ştiu ce să zic. Este un nou început. Încă lucrez la înţelegerea lucrului ăsta. Adică, hei, e 2010!

Am multe lucruri pe care vreau să le schimb anul ăsta, am multe lucruri pe care vreau să le fac. Dar cred că o să le discutăm la momentul potrivit. Sau poate voi face o listă .

Până una alta, vă doresc un AN NOU FERICIT, LA MULŢI ANI şi tot ce vă doriţi voi. Să ne citim şi în 2011 şi să ne citim cât mai mult anul acesta.

Crăciun fericit!

Vă urez din tot sufletul, un CRĂCIUN FERICIT! Sper că sunteţi fericiţi, sper că aveţi parte de tot ce vă doriţi. Mai greu în zilele astea, nu prea mai semnifică ceva CRĂCIUNUL, dar sper că pentru voi mai înseamnă ceva…

În altă ordine de idei, ieri s-a împlinit un an de la primul meu articol pe acest blog. La cât mai multe!

CRĂCIUN FERICIT!!!!

Leapşă despre iarnă

Iarna… Un anotimp iubit de unii, urât de alţii. Eu nu ştiu ce să zic. Îmi place iarna , are atât de multe chestii care mă fac s-o îndrăgesc, dar sunt şi multe motive pentru care o urăsc. Aş zice că sunt mai special. Şi iubesc, dar şi urăsc. Vorba aia: de la iubire la ură nu-i decât un pas nu?

Primul an “mobil”

Ehe. Azi, laptopul meu, primul de altfel, a împlinit un an. Şi cum puteam sărbători mai bine decât cu o reinstalare a windowsului?

După un an de convieţuire, cu bune şi cu rele, nu am prea multe de spus. În mare, ne-am înţeles destul de bine (îmi cer scuze amice pentru pumnii pe care i-ai primit). M-a ajutat destul de mult. Nu regret că l-am cumpărat, însă regret puţin că am renunţat la desktop. Nu de alta, dar pe laptop merge Counter-Strikeul nasol. Sper să mă mai ţină măcar pâna la vârsta de doi ani pentru că efectiv nu văd cum aş putea face o nouă investiţie anul ăsta care vine. Şi fără computer nu se poate…

La mulţi ani amice!

Prima zăpadă

Ninge în Iaşi. Ninge bine chiar. Pentru prima oară iarna aceasta. Şi ninge frumos. S-a aşezat chiar bine.

O parte din mine se bucură, alta nu. Mă bucur enorm pentru că ninge. Tot timpul mi-a plăcut ninsoarea. Sărbătorile de iarnă fără zăpadă nu sunt sărbători… În schimb am o problemă cu şofatul. Dacă mă citiţi constant, probabil ştiţi că am luat permisul de conducere în vară. Deci iarna asta va fi prima mea experienţă ca şofer pe gheaţă, zăpadă, polei. Şi sunt enorm de stresat. Dar sper totuşi să fie bine. Oricum mă bucur. Este frumos. Este minunat.

De ieşit afară, n-am ieşit. Deci încă nu am “gustat” zăpada. Şi nici nu ştiu cum lucrează utilajele de deszăpezire prin oraş. Nu mă aştept oricum la rezultate prea bune. Pentru că aşa sunt românii. Dar hei, nu contează. Este iarnă. Vine Crăciunul. Ninge!

Am făcut şi câteva poze la prima zăpadă cu umilul meu aparat. Le găsiţi aici.

M-am înşelat

Mda. M-am înşelat. Am ieşit azi din casă şi este ger. Dacă ieri spuneam că încă nu au venit gerurile, azi mi-am schimbat părerea complet.

Este inuman de frig. Şi mai inuman este că eu nu am nimic de pus pe cap. Am fost azi să-mi cumpăr fes şi surpriză! (sau nu), nu mai era. Aşa că am rămas în continuare cu căpăţâna goală. Măcar de-ar ninge… Dar văd că nu ninge. Am văzut că cică de la mijlocul săptămânii viitoare ar începe ninsorile serioase. Ce mult mi-aş dori. Sper să nu se înşele ăia şi să fie aşa. Personal, mi se pare mai uşor de îndurat gerul pe ninsoare. Mai grav va fi cu maşina. Prima mea iarnă ca şofer. Dar sper să mă descurc .

Iarnă

De 2 săptămâni a început oficial iarna. De vreo săptămână a început să şi fie frig. Iar azi dimineaţă am zărit primii fulgi cât de cât serioşi de iarna asta. Parcă am mai văzut câţiva la începutul lui noiembrie, dar nu pot zice că a nins atunci. Azi dimineaţă în schimb… A nins. Puţin. Extraordinar de puţin. Dar a nins .

Îmi doresc din tot sufletul să am parte de nişte sărbători de iarnă înzăpezite . Crăciunul fără zăpadă e inutil. Nu are nici un farmec pentru mine. Plus că atunci când ninge parcă nu se mai simte aşa tare frigul. Frig de care m-am săturat. Nici măcar n-au venit gerurile şi eu deja am răcit de vreo două ori. Bine, n-au fost cine ştie ce răceli. Un pic de febră şi câteva strănuturi. Dar sunt sâcâitoare oricum. Am nevoie de o căciulă oricum. Pentru că vacanţa este abia la început !

Nu-i lăsa…

N-am mai scris de vreo lună şi ceva. Nu ştiu dacă am avut un motiv anume. Cred că doar motivele obişnuite mie. Lene, lene, lipsă de chef. A şi o mică răceală care m-a sâcâit.

Am trecut prin destul de multe de când n-am mai scris. Zilele trecute mi-a trecut prin cap inclusiv să renunţ la blog. Nu ştiu dacă a fost chiar un gând serios, dar ideea a fost. Important e că nu s-a întâmplat şi probabil nici n-o să se întâmple prea curând. La urma urmei a cam rămas singurul meu loc de refugiu…

Am pierdut destul de multe în ultima vreme. Am pierdut oameni, prieteni. Pe unii nu ştiu dacă pot să-i numesc chiar prieteni, dar totuşi erau nişte persoane acolo cu care mai schimbai impresii şi chestii de genul. Două persoane în schimb chiar le consideram apropiate. Doar că presupun că mă cam înşel cu noţiunea asta. Nu cred că ştiu ce înseamnă “apropiat”. Sau cel puţin nu simt pe pielea mea. Oricum mi-am întărât convingerea că nu e bine să ai încredere în oameni. Oamenii sunt de căcat. Te trosnesc când te aştepţi cel mai puţin.

Am pierdut. Am pierdut multe. Dar m-am recâştigat pe mine. Şi asta e bine. Mi-am dovedit din nou cine sunt şi pe unde mă învârt. Oricum nu cred că aveam nevoie. Mi-am dat seama ce vreau, ce-mi place, ce pot, ce sunt. Şi asta e al dracu’ de bine. Mă încumet chiar să spun că a meritat schimbul chiar dacă am primit ceva ce aveam deja, dar nu mai ştiam unde e.

Bine te-am regăsit!

Stare de nervi

De obicei când eram nervos, îmi veneau mult mai bine ideile, indiferent despre ce idei ar fi fost vorba. Nu conta dacă mă jucam vreun joc, dacă jucam baschet sau pur şi simplu vorbeam cu cineva.

Doar că de la o vreme o cam dau în bară. În sensul că nu mai reuşesc să-mi păstrez mintea limpede. Mă enervez tot mai des, dar nu asta este problema. Nu asta mă deranjează. Mă deranjează că nu mai reuşesc să îmi păstrez mintea limpede. Poate pare greu de crezut, dar când mă enervam îmi ieşeau lucrurile mai bine. Reuşeam să îmi păstrez mintea limpede chiar dacă eram nervos. În plus aveam şi un avantaj. Doar închipuiţi-vă! Să fii nervos, să ai patima şi ardoarea aceea specifică, dar să reuşeşti în acelaşi timp să gândeşti limpede. Era un fel de superputere.

Acum în schimb, nu mai reuşesc. Îmi este în continuare mintea inundată de idei, dar în acelaşi timp este inundată şi de ură, furie. Practic, mintea mea este doar un amalgam de gânduri, de idei combinate cu ură, multă ură. Şi mai este o problemă. Observ că începe să se extindă această “minte tulbure”. La început, păţeam aceste lucruri doar când eram nervos, dar observ că în momentul de faţă este o senzaţie permanentă.

Sau poate că sunt eu nervos tot timpul…

Comentatori, televiziune

În ultima vreme am început să încerc să mă uit mai des la televizor. Mă uit şi eu pe la ce prind. Un documentar, un meci de fotbal, un film, poate ceva ştiri. Na, chestii de astea la care se uită tot omul. De fapt, “mă uit” e cam mult spus. M-aş uita mai mult dar este o problemă. Problema e că nu prea găsesc chestii interesante aşa că de cele mai multe ori abandonez ideea după câteva minute de butonat. Eventual las televizorul pornit pe un canal de sport noaptea…