Teoria relativităţii
Stăteam într-o zi şi mă gândeam… Ce ştiu eu? Realizez că nu ştiu nimic. Totul e relativ pentru mine. Credeam multe. Ştiam multe. Acum văd că nimic din ce ştiam, nimic din ce credeam, nu e adevărat… Singurul lucru pe care îl mai ştiu sigur despre mine, despre ce este în jurul meu este credinţa în Dumnezeu. Ok, spuneţi ce vreţi. Nu e cool să mai crezi în Dumnezeu, este contrar logicii. Asta e, eu cred. Şi cred din tot sufletul. Scria Greg că nu ştie cine este. Surpriză sau nu, nici eu nu ştiu cine sunt. Mă simt rătăcit, simt că până şi eu sunt relativ. Nu mai am încredere în mine, îmi este tot mai greu să fac multe lucruri. Dar mă ridic. Mă şterg şi o iau de la capăt. Sunt nebun? Poate. Până acum zece minute mă credeam nebun. Acum nu ştiu ce să mai zic.
Pai sa te ridici. Eventual sa mai faci si niste pasi. Cu incredere, optimism. O sa fie bine.
pai in ziua de azi cam tot e relativ….nu mai poti avea o certitudine….
nu poti sti exact cine esti… mai ales daca te confrunti cu tine..in fond in asta sta cunoasterea de sine..in invingerea propriei persoane
ma simt la fel si cred ca mai devreme sau mai tarziu toti ajung aici