Stare de nervi

De obicei când eram nervos, îmi veneau mult mai bine ideile, indiferent despre ce idei ar fi fost vorba. Nu conta dacă mă jucam vreun joc, dacă jucam baschet sau pur şi simplu vorbeam cu cineva.

Doar că de la o vreme o cam dau în bară. În sensul că nu mai reuşesc să-mi păstrez mintea limpede. Mă enervez tot mai des, dar nu asta este problema. Nu asta mă deranjează. Mă deranjează că nu mai reuşesc să îmi păstrez mintea limpede. Poate pare greu de crezut, dar când mă enervam îmi ieşeau lucrurile mai bine. Reuşeam să îmi păstrez mintea limpede chiar dacă eram nervos. În plus aveam şi un avantaj. Doar închipuiţi-vă! Să fii nervos, să ai patima şi ardoarea aceea specifică, dar să reuşeşti în acelaşi timp să gândeşti limpede. Era un fel de superputere.

Acum în schimb, nu mai reuşesc. Îmi este în continuare mintea inundată de idei, dar în acelaşi timp este inundată şi de ură, furie. Practic, mintea mea este doar un amalgam de gânduri, de idei combinate cu ură, multă ură. Şi mai este o problemă. Observ că începe să se extindă această “minte tulbure”. La început, păţeam aceste lucruri doar când eram nervos, dar observ că în momentul de faţă este o senzaţie permanentă.

Sau poate că sunt eu nervos tot timpul…

Comentatori, televiziune

În ultima vreme am început să încerc să mă uit mai des la televizor. Mă uit şi eu pe la ce prind. Un documentar, un meci de fotbal, un film, poate ceva ştiri. Na, chestii de astea la care se uită tot omul. De fapt, “mă uit” e cam mult spus. M-aş uita mai mult dar este o problemă. Problema e că nu prea găsesc chestii interesante aşa că de cele mai multe ori abandonez ideea după câteva minute de butonat. Eventual las televizorul pornit pe un canal de sport noaptea…

Diverse

Cum spuneam şi ieri aici, a cam venit iarna şi pe mine m-a luat pe nepregătite. Drept urmare am fost azi prin târg să mă uit şi eu după vreo geacă, vreun fes, fular ceva… Nimic. Magazinele sunt încă pline de tricouri şi chestii de astea. Şi nici măcar nu sunt la reduceri. Nu le am eu cu moda, colecţiile, treburile astea, dar până acum nu trebuia să fie prezentă colecţia de iarnă? Ei bine n-am găsit nimic cât de cât interesant. Sunt ceva geci şi fesuri, dar foarte puţine. Chestii pe care dacă le căutai, le găseai şi astă vară.

În altă ordine de idei, mi-a mai trecut frica de gripa asta nouă… Am conştientizat că dacă eşti un om cu un pic de cap, n-ai ce să păţeşti. E un pic mai periculoasă decât o gripă normală. Nu-s eu medic, dar din ce am citit cam asta ar fi. Şi sincer să fiu, nu cred că este mai periculoasă decât o pneumonie. Oricum, îmi doresc din tot sufletul să nu fac. Nu doresc nimănui să facă de fapt.

Frigul parcă se accentuează, la fel şi prostia unor oameni. Problema e că prostia aceea în stare pură începe să se combine acum şi cu invidie, ură şi alte chestii specifice oamenilor cu iq sub medie şi nume predestinat . E destul de grav dacă nu înţelegi că nu ai nicio legătură cu un om, că nu îl cunoşti, că nu te suportă. Cam naşpa, dar asta e. Trebuie să suportăm şi de ăştia nu?

 

Noiembrie

Am început minunat luna. Stând în casă. Motive ar fi frigul de afară, frica generată de focarul de gripă porcină de la mine din oraş şi o răceală care m-a sâcâit în ultimele zile din octombrie. Nu ştiu dacă pot s-o numesc chiar răceală, am avut puţină febră (cred) şi m-a durut puţin gâtul. Am stat în casă mai mult datorită virozelor şi gripelor care circulă prin oraş. Plus că s-a făcut frig brusc. Foarte frig.

Iarna care dă semne că începe să se instaleze m-a surprins cam nepregătit. N-am geacă, n-am fes, n-am mănuşi. Măcar am eşarfă… Maşină nu mai am de o lună jumătate, deci chestia e cam nasoală. De parcă n-ar fi fost destul stresul care-l am cu şcoala, m-am mai trezit şi cu focarul ăsta de gripă porcină la mine în oraş. Nu ştiu dacă am mai zis-o dar sunt destul de ipohondru şi paranoic. Mi-au mai venit minţile în cap de la o anumită vreme dar na. Prin spital oricum nu am chef să stau de nicio culoare.

Motivele pentru care n-am mai scris cu toate că aveam o serie impresionantă pentru (mine) nu ştiu care ar fi. Stres, răceală, nervi şi niţică lipsă de chef .  Oricum sper să trecem cu toţii bine peste această lună noiembrie, pe care personal o consider una dintre cele mai urâte ale anului. Să ne distrăm, să aveam realizări pe oriunde încercăm câte ceva şi cel mai important, să fim sănătoşi!

Eşti tare “prietene”…

Repet cu toate că nu-mi place şi nici nu simt nevoia: Oamenii sunt de căcat. Nişte ordinari parşivi. Numai “prieteni”. De fapt, nu. Nu merită să-i spui prieten nici măcar între ghilimele. Nici duşman nu merită să îi spui. Duşmanii necesită oarece atenţie, ordinarii de genul ăsta care muşcă mâini numa’ să lingă şi ei ceva merită numiţi ordinari, zdrenţe şi atât.

Da, această însemnare e cu dedicaţie. Pentru ordinarii ăia (vă simţiţi voi) care fac alianţă împotriva mea. Nu aveţi mă ce să-mi faceţi. Mă doare-n pulă de voi şi de supoziţiile voastre. De fapt nu, nu mă doare. Am mai zis-o. Mă lupt cu toţi că-mi place. Şi acum mai am şi aliaţi, deci nu lupt singur. Oricum nu meritaţi efortul, nici articolul ăsta nu ştiu de ce l-am scris. Ar trebui să vă simţiţi mari că mă uit la voi, apoi că v-am atins cândva.

Ordinarilor.

Greu din nou

Mda. Greu tare în ultima vreme pentru mine. Nu ştiu ce să mai fac. Am nevoie de tine. Pentru că ţi-am mai zis, mă sufoc. Trebuie să mă ajuţi. E chiar aşa greu? Nu vezi că mă scufund? Chiar nu îţi pasă? Ţi-am mai zis. Împreună totul e mai uşor. Mult mai uşor. Putem schimba totul. Putem face orice. Trebuie doar să vrem. Trebuie să ne ajutăm reciproc. Trebuie să fie bine acolo şi pentru mine. Şi tu mă poţi ajuta să ajung acolo. Înţelegi? Trebuie să înţelegi! Te rog…

Replica zilei

Venită de la Alex când ne întorceam de la mall:

Eu: Cred că vând hanoracul ăla cu 2 feţe, ăla Ecko.

Alex: Păi cred că ai putea să iei vreo 4 milioane pe el.

Copilărie

În ultima vreme am devenit tot mai nostalgic după ce făceam în copilărie. Mi-e dor de acele momente minunate în care nu îţi păsa de nimic, în care n-aveai nicio grijă (trist dacă zic asta la 18 ani nu?).

Mi-ar plăcea să mă mai urc pe bicicletă şi să cutreier tot oraşul de nebun cu prietenii. Mi-ar plăcea să mă mai joc diferite jocuri gen Monopoly sau de-a v-aţi ascunselea. Să mai bat mingea de fotbal în spatele blocului de dimineaţa până seara. Să-mi mai cumpăr cu o mie de lei un pumn de bomboane şi de seminţe. Să mai am calculator în casă, dar să-l bată prafu’. Să mai joc un Mario pe Terminator. Să mă mai caţăr măcar odată prin copaci după corcoduşe şi nuci verzi. Să mai prind zăpezi de un metru.

Şi chestii mai noi: mi-ar plăcea să îmi mai pierd măcar odată timpul printr-o sală de ‘net făcând un meci de Counter-Strike. Sau să chiulesc de la chimie ca să mă duc la mitropolie. Mi-ar mai plăcea să mă duc cu capra.

Şi probabil multe alte chestii pe care nu mi le mai amintesc acum…

Scriu!

Pentru şcoală. Ştiu că pentru unii pare greu de crezut dar îmi fac caiete pentru şcoală. Şi acuşi plănuiesc să îmi fac şi teme! Chestii care nu s-au mai întâmplat de mult, foarte mult timp. Voi fi foarte mândru de mine mâine la şcoală.

Aşadar, nu ştiu dacă astăzi voi avea timp de vreun articol. Vreau ca de azi înainte şcoala să devină o prioritate pentru mine. Sunt în ultimul an de liceu, un an pe care l-am început destul de prost. Vreau să am medie mărişoară şi mai presus de toate nu vreau să am vreo problemă la BAC. Aşa că, SCRIU!

Oameni (Lumea mea)

Nu-mi mai plac oamenii. Nu mai suport pe nimeni. Nu mai am încredere în oameni pentru că nu merită. Am ajuns să cred că toţi oamenii sunt de căcat. Prefer animalele sau obiectele. Alea cel puţin nu te fut în gură după ce nu mai au nevoie de tine, cu toate că în privinţa animalelor încă stau în dubii.